A mai cazut o stea…si mai mare…

Imi pare rau ca oamenii de calitate din jurul meu se imputineaza. Pe Dudu il stiu de 17 ani, de cand intrasem in casa lor ca sa deprind maiestria clapelor…si le spuneam „saru’mana”. Peste cativa ani  am fost „adoptata” de mama lui si am devenit frati vitregi. Si dupa ce am terminat conservatorul si am intrat in tagma artistilor lirici cu patalama, el imi spunea „saru’mana, Ramona”,  eu: …”saru…iiii…buna ziua”.

Am citit o groaza de articole si comentarii pe net zilele astea. Ma lasa rece, nu mai pot lasa sa ma afecteze, sau sa ne afecteze nimic. Un lucru e cert: a fost un om deosebit, fiecare rol al sau era o aparitie unica si aparte, chiar daca nu prin virtuozitati care oricum nu sunt specifice tipului sau de voce ( bariton), dar prin inteligenta cu care construia. Nu era un cantaret tipic, un simplu executant al unei partituri, ci isi folosea mintea si corpul ca sa obtina ceea ce face opera deosebita: sincretismul. Sincretismul intre muzica, text (umorul de limbaj), actorie (umorul de situatie), dans – plasticism… Sa nu mai vorbesc de improvizatiile sale, nu oricine poate asa ceva, majoritatea se pierd in momente de cumpana sau de balbe, dar el nu : avea prietenii sai cu care era si in viata de zi cu zi, si cu care construia din orice pauza vruta sau nevruta; din orice noua aberatie de la stiri faceau un gag de senzatie, ca si uitai pentru ce ai venit la opera…pentru piesa aceea de cel putin 100 de ani, fumata de atatea ori, sau ca sa obtii o fresca social-politica a zilelor noastre ?

Inainte e a fi cantaret era un om inteligent, cultivat, fiul unor oameni de cultura deosebiti, artisti emeriti, care si-a purtat cu demnitate numele mostenit, cu sete de cunoastere si de a se mentine in forma in tehnologia sec XXI,mucalit, tot timpul pus pe poante, sunt sigura ca nimeni nu a putut fi suparat pe el vreodata.

Atasez un filmulet gasit pe net, colaj facut de un prieten de-al sau

A mai cazut o stea…

A plecat de la noi un prieten cu voce de inger…si nu mi se pare drept. Toti o sa-i simtim lipsa. Merita o alta soarta, o cariera internationala, pe masura vocii sale. Pisi, intotdeauna o sa ma gandesc la tine cand voi canta cadentele de Vivaldi si Haendel. Pentru toti, el e contratenorul (sopranist) Zsolt Barabasi :

Adaug dupa  Craciun 2008:  Anul trecut, cred ca a fost prima data cand el nu a cantat solist la Missa de Craciun, si i-am simtit lipsa, dar stiam ca e acasa la el, la Targu Mures, cu familia. Anul acesta, iar nu a cantat solist…dar a fost un gol imens pentru noi, caci stiam ca nu e nici acasa la el…